„Vrei sa intelegi minunea lui Dumnezeu, invata de la albine” spune un proverb german.
Rasina ne este cunoscuta tuturor. In timpul plimbarior noastre in natura cu totii am vazut acea substanta lipicioasa de pe scoarta copacilor. Aceasta este un produs fiziologic al copacilor care ii protejeaza de daunatori. Atunci cand un copac este ranit, acesta produce o cantitate mai mare de rasina pentru a acoperi si inchide „rana”. Albinele traiesc in stup la temperatura de 35 grade si umiditate ridicata, acestea creand un mediu propice dezvoltarii bolilor. Cunoscand efectul benefic al rasinei, albinele o folosesc pentru a crea propolisul cu ajutorul caruia izoleaza si desinfecteaza stupul.
Propolisul este în forma sa brută un amestec vascos, ușor lipicios de rășină, polen, ceară si enzime din saliva albinei, iar culoarea poate varia de la nuanțe de galben la maro inchis. Principalul ingredient este rășina, care poate proveni de la o varietate de arbori: mesteacăn, castan dulce, molid, salcie sau mai ales plop, a carui rasină este indrăită de albine. Atât soiul de arbore cât și timpul de colectare au o mare influență asupra aspectului, beneficiilor și gustului propolisului.
Propolisul contine 50-55 % rãsini si balsamuri, 7-35% cearã; 5-10% uleiuri volatile, 5 % polen, 5-20% bioflavonoide, aceste valori variind in functie de provenienta răsinei. Substantele din care este compus determină acţiunea terapeutică a propolisului. Acesta are proprietati antibacteriene, analgezice, anticancerigene, antibiotice, antiinflamatoare, antioxidante, antiherpetice, cicatrizante, imunologice şi antispastice, contribuind astfel la vindecarea rănilor, a plăgilor, a afecţiunilor căilor respiratorii si aparatului digestiv, a prostatei, a functiei pulmnare.
Secretul terapeutic constă si in continutul mare de flavonoide – compusi vegetali cu o mare putere antioxidativă si capacitatea acestora de a inhiba leziunile cauzate de radicalii liberi, asociate deseori cu diverse maladii cronice degenerative. Flavonoidele care se regăsesc in propolis dezvoltă actiunile benefice ale acestuia: actiune hepatoprotectoare, protectie cardiovasculară, protectie epidermică, actiune antitumorală.
Nu doar beneficiile mierii erau cunoscute in antichitate ci si beneficiile propolisului. Aristotel folosea propolisul pentru vindecarea rănilor purulente. Faimosul faraon Tutankhamun a fost imbălsămat cu propolis pentru a-si pastra „invelisul” uman. In scrierile lui Pliniu Secundus Gaiu (scriitor roman) se regaseste propolisul ca fiind un medicament eficient in tratarea bolilor organelor interne. Despre Hipocrate se spune că a tratat cu propolis diferite ulcere atât pe piele cât și în organism, iar Incașii au folosit propolisul pentru a vindeca infecțiile febrile. Dar odată cu apariția unguentelor și a medicamentelor produse chimic, propolisul a căzut în uitare în ultimul secol. Astăzi, totuși, se revine la puterile vindecătoare ale naturii, iar propolisul devine din ce în ce mai important in multe procese de vindecare.
Propolisul poate fi folosit atat pe cale interna, cat si pe cale externa.
Pentru infectii ale cailor respiratorii, pentru afectiuni ale aparatului digestiv si pentru afectiuni ale aparatului uro-genital se recomanda:
- In forma bruta acesta se poate transforma, cu ajutorul salivei, intr-o guma de mestecat.
- Extractul moale de propolis se poate consuma amestecat in miere.
- Picaturi de tinctura de propolis se pot adauga intr-un pahar cu apa.
Pentru afectiuni ale pielii, plagi, arsuri se recomanda:
- Extras apos de propolis pulverizat pe zona vatamata
- Crema din propolis aplicata direct sau pe un bandaj steril.
Propolisul poate fi folosit nu doar in tratarea diferitelor afectiuni ci si profilactic. La persoane voluntare sanatoase, administrarea propolisului s-a dovedit a îmbunătăți funcția imunității. Efectul imunomodulator poate fi observat mai ales în stimularea macrofagelor și celulelor ucigașe și in cresterea producției de anticorpi.
Comentarii recente